taci!

in fiecare zi inot in alte ganduri

uneori ma inec in prea mult oxigen

am inspirat prea multe cuvinte

taci!

plamanii sunt prea grei sa pot respira

Juan Camus-Now that the love’s gone

night-blue

in fiecare zi inot intr-un alt cer

te aud clipind

patez cu un strop de cerneala gandurile tale

de parca n-ar fi de ajuns

ma ascund in fiecare sunet al stiloului

intru in sistemul tau

inainte sa adormi

cand fluturi iti servesc vise

cad in mii de litere in agenda de pe noptiera

vechi haine noi

in fiecare dimineata

iti imbrac gandurile ca pe o haina noua

uneori rupta

alteori prea stramta pentru a intra in ea

si totusi trag de ea la maxim o intind

doar sa-mi asigur locul in capul tau

camerista care iti face ordine in ganduri

ajung in camera

sta indiferenta pe canapea

o intreb cine e. nu spune nimic

scoate din buzunarul halatului alb un ruj sangeriu

isi coloreaza buzele ca zi cum nu as fi acolo

ii spun sa plece. nu ma aude

imi arunc pentru o clipa privirea pe fereastra

sunt deasupra norilor

ma intorc spre canapea. ea nu mai e

raman in picioare in fata canapelei. inchid ochii

este acolo-bruneta cu buze rosii

aceeasi ca mai devreme acum in capul meu

e dezordine

brusc se ridica si aranjeaza

este ea. camerista de care avem fiecare nevoie

cand se ingramadesc prea multe ganduri in camera

pentru atunci cand…

poate ca te vei trezi dimineata

si nu ma vei gasi in cearseafurile calde

poate ca perna de langa tine

nu va mai fi apasata de capul meu

poate ca pe pieptul tau nu vei mai simti

mana mea dreapta

atunci sa ma cauti in locuri in care

doar gandul patrunde

unde clipele se pierd printre cuvinte

cine esti?

gresia e sub apa
in cada plina la refuz
cad hipnotic picaturi
pasesc
totul pare normal
in oglinda gasesc alta persoana
dermatograful negru picteaza lacrimi
cine esti?

pardesiul rosu

tigara neterminata

miros de vanilie

gust de rom

podeaua scartaie la fiecare pas

si totusi nu te deranjeaza

te plimbi agitata prin camera

alegi in la intamplare pardesiul rosu

te grabesti spre iesire

dar ai uitat ceva. esti inca in

pijamale si papuci de camera

***

ne privim adanc

picioarele ceasului au incetat sa mai miste

gandurile mele s-au oprit la tine

ai acaparat tot

vorbeste-mi despre noi!

era un ‘timpul’

suntem umbre

iesim la soare. ne decloloram

bucati rupte din nori de furtuna

ne  pierdem prea greu printre cuvinte

ne tinem sufletul in cutii frigorifice

sperand ca vom trai

eternitate. superficial

ne hranim cu iluzii mortale

ne lipesc in frunti ceasuri

ticaie. numaratoare inversa

pana cand

?!